Autor: Iulian Chifu
Statul de drept nu e o utopie. E un fapt şi o realitate, cu elemente extrem de clare, criterii fixe şi reguli fără drept de apel. Aşa funcţionează democraţia modernă, aşa funcţionează Uniunea Europeană. Iar Republica Moldova s-a angajat să creeze, să perfecţioneze şi să respecte statul de drept, independenţa justiţiei, supremaţia legii. Toate fiind criterii fundamentale de la Copenhaga, ce permit sau blochează deschiderea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Albania şi Macedonia de Nord le-au îndeplinit recent şi au început negocierile.
REPUBLICA MOLDOVA SE ÎNDREAPTĂ SPRE INVALIDAREA ALEGERILOR PREZIDENŢIALE
Mai grav, tot statul de drept şi regulile evocate sunt cele care duc la validarea sau invalidarea alegerilor. La calificarea lor drept alegeri libere şi corecte. Şi Republica Moldova a avut un dosar mai degrabă bun în materie electorală până la anularea alegerilor locale de acum 4 ani. Discutăm şi de cele prezidenţiale şi generale anterioare, dar de la alegerile anterioare pentru Chişinău a început degringolada. Iar acum Preşedintele ostentativ pro-rus al Republicii Moldova a pus capacul.
Decizia CEC în privinţa finanţărilor partidelor politice, care adaugă la lege şi schimbă prevederi fundamentale, putea fi o glumă proastă. Un exces al unei instituţii, fie ea şi legată de campania electorală, care era simplu de eliminat în justiţie. Făcută pentru intimidare şi imagine, dar inoperantă. Un accident ce se rezuma la responsabilitatea directă a celor implicaţi.
Însă lucrurile au devenit mult mai complicate odată cu validarea în instanţă – cu perspectiva de a deveni o hotărâre definitivă – a viabilităţii acestor modificări. De aici înainte, e afectat statul de drept, iar legitimitatea şi credibilitatea alegerilor prezidenţiale sunt puse sub semnul întrebării. Practic, alegerile prezidenţiale au fost aruncate în aer de această găselniţă a polit-tehnologilor ruşi în uniformă din jurul lui Dodon.
Este o aberaţie juridică şi un afront la adresa statului de drept. O lege este modificată indirect, pe uşa din dos, printr-o decizie tehnică, pe care o validează ulterior instanţa de judecată. Hotărârea definitivă are putere de lege, şi înlocuieşte sau completează o lege existentă. Aici e încălcarea flagrantă a statului de drept. Regula e clară, legile se modifică doar în Parlament. Deci suplinirea acestei atribuţii prin acest giumbuşluc ce implică puterea executivă şi cea judecătorească, coordonate politic de Preşedinte, este o încălcare gravă a separaţiei puterilor în stat şi un afront grav la adresa statului de drept. În măsură să anuleze alegerile ca nelibere şi incorecte!
DOVADA DE SLĂBICIUNE ŞI FRICA DE A PIERDE ALEGERILE ALE CANDIDATULUI PRO-RUS
De ce nu s-a mers în Parlament cu legea? Din alt motiv la fel de flagrant ilegal. A modifica legea alegerilor cu mai puţin de un an înaintea desfăşurării se sancţionează de către Comisia de la Veneţia. Cu excepţia notabilă a extinderii drepturilor de a vota ale cetăţenilor şi facilitarea acestui procedeu. Or nu avem această opţiune aici, din contra. E o schimbare a regulilor jocului în timpul desfăşurării partidei. Şi se soldează cu anularea alegerilor prezienţiale sau cu nerecunoaşterea rezultatului lor.
Iar demersul CEC şi al instanţei nu fac decât să se adauge problemelor deja înregistrate cu deschiderea secţiilor de vot peste hotare şi falsificarea documentelor de solicitare a deRepublicii secţiilor de vot de către un concurent electoral şi guvernul său socialist pro-rus. Cele două elemente împreună aruncă în aer alegerile prezidenţiale, care sunt nule şi ilegale în noua formulă.
Igor Dodon pierde şi la capitolul imagine şi credibilitate. A face aceste lucruri şi a genera aceste schimbări cu mai puţin de două luni înaintea alegerilor nu este o mişcare de forţă. Un candidat sigur pe el nu recurge la asemenea manevre, iar unul care e în dubiu nu va accepta vreodată să uzeze de asemenea metode care subliniază că îi e frică. Că se clatină. Că e nesigur. Că vede cum va pierde. Aşa Igor Dodon doar trădează că este un candidat slab! Căruia îi este şi ruşine de Partidul Socialiştilor care l-a propus şi ales, pentru că a ales să candieze independent!
Gestul e inexplicabil şi din punct de vedere al dependenţelor lui Dodon de Kremlin şi de Rusia lui Putin. Moscova nu are bani pentru Republica Moldova. Nu-i ajung nici pentru Transnistria, iar lucrurile se anunţă tot mai grave. Are suficiente probleme ca să se mai ocupe şi de Dodon şi de Chişinău. Or pentru ca UE să plătească, e nevoie de respectarea regulilor jocului. Chiar şi izolat, Dodon ar fi rămas un preşedinte de stat recunoscut, un stat cu acord de asociere cu UE. Dar legitim şi recunoscut, chiar dacă ignorat şi izolat pentru opţiunile sale politice.
Aşa, Igor Dodon devine inacceptabil în Europa, nerecunoscut ca preşedinte, luând-o pe urmele lui Lukashenko. Expus sancţiunilor generale şi condamnabil de către cetăţenii Republicii Moldova pentru subminarea oportunităţilor de finanţare a ieşirii din criză. Sau măcar a ajutorului pentru cetăţenii europeni, a companiilor corecte şi nelegate de autorităţile statale, nefavorizate de conducerea politică.