Autor: Roman Trunov
S-ar părea că timp de 21 de ani ai regimului politic actual din Rusia a fost interzis tot ce se putea. Cu toate acestea, apar noi tabuuri și represiuni. Fie că este vorba de interzicerea expoziției cu ocazia centenarului lui Andrei Saharov sau atribuirea rolului de agent secret unei instituții media independente. Acest lucru nu ar trebui să surprindă, deoarece o înțelegere ciudată a realității inerente de către posesorii de putere nu implică un comportament rațional. Singurul lucru rămas neînțeles este de ce conducătorii au fost atât de nervoși în ultima vreme.
Este logic să presupunem că există un motiv bine cunoscut a celor de la putere, dar ascuns pentru moment de publicul larg. Cu toate acestea, totul se bazează pe un singur om pe nume Vladimir Putin, pe ai cărui umeri se află structura de putere existentă. De altfel, Rosbalt a publicat recent un articol care sugerează că „Putin încă se pregătește să plece și să predea cazul succesorului său în cel mai bun mod posibil”. Și este dificil să nu fim de acord cu această concluzie, mai ales cu prima sa parte, deoarece spune multe în favoarea acestei ipoteze.
În acest caz, este necesar să încercăm să înțelegem ce (sau cine) îl forțează pe Putin să părăsească puterea. Și trebuie remarcat imediat faptul că nu există considerații mari în acest caz. Toate aceste evaziuni sunt în trecut și chiar și atunci, nu păreau prea convingătoare. Astfel, putem contura doua motive principale – medical și extern. De fapt, nici nu se exclud unul pe celălat.
Statutul de conducător pe viață se încădrează perfect în tradițiile naționale. Singura diferență este că niciodată statul rus nu a fost mai efemer decât actuala Federație Rusă. Ceea ce s-a întâmplat cu Romanov sau cu secretarii generali sovietici, în spatele cărora se aflau nu numai o mașinărie represivă, ci și, cel mai important, puterea obiceiului și spiritul timpului, nu era permisă autocrația personalistă mediocră a secolului XXI. Pur și simplu, plecarea bruscă a conducătorului va distruge în mod inevitabil regimul existent și în viitor va complica foarte mult existența acestei clase conducătoare.
Firește, apare întrebarea: sănătatea liderului face cu adevărat posibil transferul de putere? Desigur, secretul total, adoptat în Rusia modernă, nu permite operarea cu fapte. Cu toate acestea, există o serie de dovezi circumstanțiale care conduc la anumite reflecții, care sunt, de asemenea, susținute de eforturile stângace ale propagandiștilor de stat.
Demonstrația deliberată a formei fizice excelente a lui Putin nu face decât să sporească atenția asupra acestui subiect. De exemplu, de ce un sănătos, dar în același timp în vârstă, ar prinde creioane căzătoare? Asta arată cel puțin ca și un gest regizat. Ca să nu mai vorbim de seria de pucuri de gardă pe care conducătorul de mult timp le înscrie în mod tradițional în meciurile din Night Hockey League. Între timp, la evenimentele publice, se pare că vaccinatul Vladimir Vladimirovici este un plop singuratic în stepa lui Cehov. Mai mult, el dispare periodic pentru o lungă perioadă de timp din vizorul publicului.
Ar fi naiv să credem că informațiile privind sănătatea reală a primei persoane a unei puteri nucleare sunt încă necunoscute guvernelor din alte țări. În elita conducătoare a Federației Ruse, cel mai probabil, fiecarui al doilea este un potențial informator. Acest lucru, apropo, a fost demonstrat în mod clar de evenimentele de acum 30 de ani, care au însoțit prăbușirea URSS, când comuniștii recenți, se spune, s-au reîncărcat în aer. Deci, nu este surprinzător dacă cineva din cercul interior al lui Putin caută deja contacte cu „partenerii occidentali” pentru negocieri separate.
Trebuie menționat faptul că că prea multe lucruri confirmă aceste presupuneri. Alexandr Lukașenko, care duce în mod deschis Kremlinul de nas, portretizează procesul de fuziune dintre Belarus și Rusia. Novicele politician ucrainean Vladimir Zelenski își permite să urmărească în mod deschis agenții de influență ai Moscovei, în timp ce predecesorul său înțelept Petro Poroșenko nu cu mult timp în urmă a pretins cu sârguință că o astfel de problemă pur și simplu nu există. Dar, de departe, Washington-ul este cel mai strategic jucător. Joe Biden nu intenționează să scuture aerul în zadar, dar caută, ca într-o echipă de hochei să joace avantajul numeric la dreapta.
Mai mult, se pare că „partenerii externi” par să aștepte ceva inevitabil. Spre deosebire de partea rusă, pare că aceștia au la dispoziție mai mult timp. Reacția isterică a Moscovei la orice strănut care se aude în Occident arată încă o dată precaritatea pozițiilor actualilor șefi de la Kremlin.
E trist, dar e un fapt. Politica nesăbuită a actualului guvern a adus țara în pragul unui faliment moral și politic. Aparent, vârfurile au înțeles deja gravitatea situației. De aceea întreaga clasă conducătoare este atât de nervoasă, pentru că probabil își amintește cum se poate termina o astfel de poveste în Rusia.
Sursa: rosbalt.ru