Aderarea la Uniunea Europeană trebuie să includă și integrarea în domeniul apărării, susțin experții, în contextul în care tot mai mulți candidați la aderare nu sunt membri NATO. O abordare bazată exclusiv pe reforme economice și democratice nu mai este suficientă într-o Europă marcată de războiul din Ucraina și de insecuritate strategică, potrivit unui raport al European Council on Foreign Relations.
Pentru a corecta acest decalaj, experții propun două soluții concrete: extinderea metodologiei de aderare prin introducerea de criterii clare legate de apărare și securitate sau crearea unor foi de parcurs personalizate pentru cooperare militară. Aceste instrumente ar permite țărilor candidate să alinieze mai rapid capacitățile lor de apărare la standardele europene și să contribuie efectiv la securitatea colectivă, inclusiv prin aplicarea clauzei de apărare mutuală din Tratatul UE (articolul 42.7).
Necesitatea integrării în domeniul apărării devine cu atât mai urgentă cu cât nu toți viitorii membri UE intenționează să adere la NATO. Țări precum Moldova și Serbia nu se află pe traiectoria aderării la Alianță, ceea ce face ca UE să nu mai poată conta exclusiv pe NATO pentru protejarea securității sale interne. În acest context, o integrare directă și accelerată în structurile europene de apărare devine esențială pentru coeziunea politică și securitatea pe termen lung a blocului.
Consolidarea dimensiunii de apărare în procesul de extindere al UE nu este doar o măsură preventivă, ci o necesitate strategică într-o „epocă a insecurității”, marcată de amenințări hibride, atacuri cibernetice și presiuni geopolitice. Așa cum criteriile privind statul de drept au fost integrate în metodologia de aderare în trecut, tot astfel poate fi făcut loc și pentru standardele de securitate, pentru a construi o Europă cu adevărat autonomă și pregătită să se apere.