Vladimir Putin tocmai a câștigat cel de-al cincilea mandat de președinte al Rusiei (sau primul, conform referendumului din 2020). El se află la cârma țării fără întrerupere de 25 de ani, chiar și în timp ce Dmitri Medvedev era nominal șef de stat, ceea ce îl face unul dintre cei mai longevivi lideri din istoria Rusiei. La fel ca toți acești lideri, mandatul său îndelungat include perioade de reformă, dezvoltare rapidă, stagnare și război.
Cea ce face ca longevitatea politică a lui Putin să fie din ce în ce mai derutantă este absența oricăror caracteristici distinctive, personale sau politice, care i-au învins pe contracandidații săi la tronul rusesc. Răspunsul se află în modul în care, deși liderul Rusiei a fost determinat de întâmplare, sistemul s-a reconstruit în jurul său, scrie în Moscow Times Konstantin Sonin, profesor la Universitatea din Chicago.
Putin nu posedă nicio calitate care să îl deosebească de alți politicieni ruși, în afară de funcția pe care o deține. Este un orator neinspirat, expresiile sale sunt de-a dreptul primitive. Este lent în a absorbi informații noi și se străduiește să rețină nume și numere. Se străduiește să înțeleagă starea de spirit a audienței sale și are un simț al umorului în cel mai bun caz mediocru și ticălos.
Deloc surprinzător, nu a făcut niciodată o impresie asupra nimănui până când a câștigat puterea. Odată ce a făcut-o, farmecul lui aparent era produsul respectului impus de biroul său, nu al personalității sale. În schimb, Aleksei Navalnîi, liderul opoziției ruse ucis la ordinul lui Putin, a făcut impresie oriunde s-a dus. Dacă Putin ar intra neanunțat într-o cameră, nimeni nu l-ar observa.
Ce l-a făcut pe Putin președinte
Putin nu este singura persoană lipsită de inspirație care a condus Rusia – altul este țarul Nicolae al II-lea. Dar, în timp ce puterea sa supremă a fost moștenită, ascensiunea lui Putin a fost foarte diferită. În 1999, puterea obținută prin numirea în funcția de prim-ministru a trebuit să fie câștigată și apărată, nu doar moștenită.
Este clar ce l-a făcut pe Putin președinte. În lipsa unui program politic distinct de predecesorul său, el a fost perceput ca un om al poporului. Pentru că așa era el, un om obișnuit. După 10 ani plini de criză, când elita ocupa invariabil pozițiile de vârf, cineva care semăna cu opiniile, abordările și manierele majorității părea atractiv.
După un sfert de secol la putere, Putin nu mai seamănă cu rusul obișnuit. În 2024, opiniile sale cu privire la majoritatea problemelor se aliniază cu cele ale unei minorități mici. Combinația dintre vârsta sa înaintată (într-o țară cu o speranță de viață relativ scăzută) și inflexibilitatea mentală care îl împiedică să se adapteze la o lume în schimbare, a făcut ca opiniile lui Putin să devină îndepărtate de cele ale majorității rușilor.
Creșterea bruscă a cenzurii și represiunii persoanelor care se abat de la liniile oficiale despre război și pace, autoritate, relații de gen etc. este un rezultat direct al acestei divergențe. Putin nu mai poate pretinde a fi un om din clasa medie, pentru că nu mai este obișnuit. Cetăţenii Rusiei s-au schimbat, dar el nu – pentru că nu a trebuit.
Putin nu ar câștiga niște alegeri competitive
Analiza criminalistică instantanee după alegerile din martie 2024 a arătat că guvernul a trebuit să adauge zeci de milioane de voturi la scorul final al lui Putin pentru ca așa-zisa sa victorie să pară mai decisivă. Putin nu avea nicio șansă de a câștiga niște alegeri competitive. Pentru ca acest lucru să se întâmple, a trebuit să aresteze și să trimită în exil opozanții și – în cele din urmă – să își ucidă adversarii politici, alături de închiderea ziarelor și interzicerea organizațiilor civile, și să se asigure că singurii săi adversari erau candidați marionetă.
Citește mai mult AICI